Comparative Analysis of the National Security Concept |RO| »»» 

Analiza comparată a Concepţiei securităţii naţionale

Denis CENUŞĂ, expert relaţii internaţionale

Cercetare realizată pentru CID NATO

Concepţia Securităţii Naţionale, promulgată la 26 mai 2008 de Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, examinată în comparaţie cu actele legislative în domeniul securităţii ale altor state vecine, la care Republica Moldova face deseori referinţă în contextul politicii sale externe, scoate în evidenţă natura reală a securităţii naţionale moldoveneşti.

Conceptul de securitate naţională prin prisma georgiană

Concepţia securităţii naţionale a unui stat rezultă din necesităţile vitale şi circumstanţele geopolitice, socio-economice, culturale etc. în cadrul cărora acesta se dezvoltă. Din aceste considerente, pentru analiza comparativă a Concepţiei Securităţii a Republicii Moldova sunt relevante documentele de securitate ale ţărilor care se dezvoltă în condiţii similare cu cele moldoveneşti. Astfel, relevanţa covîrşitoare pentru cazul moldovenesc o are Georgia, a cărei viziuni asupra securităţii sunt extrem de utile şi simptomatice pentru Republica Moldova, reieşind din următoarele argumente.

Primo, Georgia se confruntă la fel ca şi statul moldovenesc cu „conflicte îngheţate”, a căror perpetuare prezintă ameninţare la adresa securităţii lor naţionale. Secundo, autorităţile georgiene înfruntă probleme caracteristice spaţiului ex-sovietic (criza socio-economică, democraţie deficitară etc.), specifice inclusiv Republicii Moldova. Tertio, securitatea georgiană la fel ca şi cea moldovenească continuă să depindă în mare măsură de factorul rusesc (prin manifestări de “soft power” – în special componenta economică şi cea energetică etc.). Ca şi Republica Moldova, Georgia realizează politica sa externă în baza obiectivului integrării europene.

În Concepţia Securităţii Naţionale a Georgiei1 accentul principal este pus pe cîteva elemente specifice, ce sunt revendicate de repetate ori în cadrul documentului dat:

•         Integritatea teritorială. Acest obiectiv se observă în mai multe paragrafe ale Concepţiei georgiene. Astfel, prin independenţă (Subcapitolul 2.1) se induce necesitatea respectării independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei. Asigurarea inviolabilităţii teritoriale face parte din interesele naţionale ale statului georgian (Subcapitolul 3.1). Partea georgiană foloseşte acest principiu referindu-se la posibilele ameninţări, vizînd în mod special pericolul încălcării integrităţii sale teritoriale (Subcapitolul 4.1) din cauza lipsei de control asupra întregului său spaţiu, precum şi în condiţiile prezenţei regimurilor separatiste din Abhazia şi Osetia de Sud. Reieşind din aceasta, autorităţile georgiene au formulat în mod clar şi explicit măsurile necesare pentru restabilirea integrităţii sale teritoriale (Subcapitolul 5.3).

•         Stabilitatea regională. Acest subiect este tratat drept valoare naţională a Georgiei, ce constă în asigurarea păcii în regiune prin dezvoltarea unor relaţii de vecinătate amicale şi eliminarea tensiunilor din dialogurile bilaterale regionale, menţinerea lor în limitele principiilor dreptului internaţional (Subcapitolul 2.5). De asemenea, acest obiectiv se conţine în lista intereselor naţionale a Georgiei (Subcapitolul 3.3) şi prevede crearea unui mediu de securitate stabil, prin soluţionarea paşnică a disputelor existente în zonele de importanţă majoră pentru statul georgian, inclusiv prin contribuţiile individuale ale acestuia.

•         Deflagraţia „conflictelor îngheţate”. În cadrul Concepţiei se acordă o atenţie deosebită conflictelor separatiste de pe teritoriul georgian. Acestea sunt percepute drept ameninţări statice, cît şi dinamice. Prin urmare, autorităţile georgiene sunt îngrijorate de eventualitatea agravării potenţialului conflictual din regiunile necontrolate ale Georgiei, ceea ce ar putea să genereze efecte perverse asupra securităţii georgiene şi a celei regionale (Subcapitolul 4.2.). De asemenea, se anticipează potenţialele intervenţii militare a formaţiunilor paramilitare separatiste împotriva Georgiei (Subcapitolul 4.3). în acest sens, se face referinţă la potenţialul ameninţător pe care îl comportă prezenţa militară rusească în zonele separatiste din Georgia, cerîndu-se evacuarea lor completă şi în timp util, în baza Declaraţiei Comune a Miniştrilor de Externe a Georgiei şi Rusiei din 30 mai 2005 (Subcapitolul 4.6), precum şi în conformitate cu prevederile Summit-ului OSCE de la Istambul, din 1999 (Subcapitolul 5.5.5).

•         Funcţionarea sistemului democratic. Problema democraţiei, statutului de drept, libertăţii etc. ocupă un loc strategic în Concepţia georgiană. Astfel, aceste elemente sunt percepute drept valori de bază ale statului georgian (Subcapitolul 2.2, 2.3). Totodată, se pune problema eradicării rezultatelor disfuncţionalităţii lor ce se manifestă prin nivelul înalt al corupţiei, precum şi paralizarea sistemului administrativ public (Subcapitolul 4.7).

•         Securitatea energetică şi cea economică. Aceste două subiecte de asemenea constituie un factor substanţial întru asigurarea securităţii georgiene. Astfel, se consideră că aceste imperative pot reprezenta ameninţări din cauza gradului redus de competitivitate a economiei georgiene, precum şi a dezvoltării nesustenabile a acesteia (Subcapitolul 4.8), cît şi datorită lipsei surselor energetice alternative (Subcapitolul 3.5), dar şi deficitului de resurse energetice autohtone şi livrării nesigure de hidrocarburi (Subcapitolul 4.9). în acest sens, Concepţia georgiană prezintă un set amplu de măsuri capabile să aplaneze aceste probleme (Subcapitolul 5.7 şi 5.9).

•         Integrarea euroatlantică şi europeană. Subiectul euro-integrării şi aderării la NATO a Georgiei sunt fixate drept prioritare în procesul de consolidare a securităţii georgiene. Cu toate acestea, Concepţia dată pune în prim plan integrarea euroatlantică a Georgiei (Subcapitolul 5.4.1), abundînd detaşat contextul strategic georgian în defavoarea demersului european (Subcapitolul 5.4.2). Astfel, rolul NATO este evocat în procesul de fortificare a sistemului de apărare statală a statului georgian (Subcapitolul 5.2). Totodată, se face referinţă la Strategia Europeană de Securitate2, intenţionîndu-se implementarea prevederilor acesteia de către Georgia, în contextul Concepţiei date.

Caracterul general al Concepţiei georgiene evocă intenţia Georgiei de a deveni lider regional, prin revendicarea rolului de stat civilizator în regiunea Caucazului. Or, statul georgian îşi asumă în repetate ori responsabilitatea de a contribui la stabilizarea şi democratizarea statelor din vecinătatea sa, totodată invocînd dimensiunea pontică a acestor procese, dar şi prin implicarea NATO.

Cu toate acestea, Georgia spre deosebire de alte state adepte ale abordării universaliste (caracteristice SUA), face abstracţie de „hard policy” şi se concentrează în mod prioritar pe principii de “soft policy” (caracteristice abordării UE), fundamentîndu-şi securitatea pe măsuri anticipative.

Totodată, Georgia dezvăluie intenţiile sale de a dezvolta parteneriate strategice cu statele occidentale (SUA etc.), precum şi cu Ucraina. Pe cînd cu Rusia, autorităţile georgiene preconizează să stabilească parteneriate simple, de altfel ca şi cu Armenia şi Azerbaijan. Concepţia georgiană trece în revistă o serie de organizaţii regionale şi internaţionale cu care intenţionează să relaţioneze în scopul atingerii obiectivelor de securitate (GUAM, OCEMN, ONU, OSCE, Consiliul Europei etc.)

Spre deosebire de Georgia, Republica Moldova abordează altfel problemele securităţii naţionale, chiar dacă înfruntă dificultăţi similare cu cele georgiene. în acest sens, Concepţia moldovenească3 plasează problema statutului de neutralitate în topul priorităţilor sale de securitate, etichetînd-o drept esenţială pentru toate acţiunile ce se vor desfăşura în domeniul securităţii moldoveneşti. Această intenţie este sprijinită de măsuri ce vor trebui să dezvolte capacităţile de apărare şi pacificare a armatei moldoveneşti, alcătuite din angajaţi în bază de contract. în contextul în care avansarea armatei are loc nemijlocit în cadrul Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova-NATO (IPAP), lipseşte asumarea unor responsabilităţi clare din partea autorităţilor moldoveneşti în vederea implementării depline şi necondiţionate a acestui program (în pofida caracterului de recomandare a acestui Plan).

În schimb, Concepţia moldovenească prevede neaderarea la NATO, totodată, revendicînd obţinerea de către Republica Moldova a calităţii de producător de securitate, faţă de cel de consumator existent la moment. De asemenea, Concepţia moldovenească se caracterizează printr-o menţiune succintă şi insuficient argumentată a obiectivelor, precum şi a liniilor directorii în politica de securitate naţională. Comparativ cu documentul georgian, cel moldovenesc tratează în mod simplist sau omite în general imperativele securităţii energetice şi a celei economice, absentînd în acelaşi timp propuneri privitor la îmbunătăţirea aspectelor definitorii ale democraţiei moldoveneşti.

Problema conflictului transnistrean este tratată în mod deficitar. Aici, nu se pune în discuţie prezenţa forţelor militare şi armamentului rusesc pe teritoriul necontrolat al Republicii Moldova, fapt ce trădează încercarea de a trece sub tăcere faptele reale care condiţionează menţinerea regimului separatist din regiunea transnistreană. Spre deosebire de Georgia care cere în mod tranşant Rusiei să-şi evacueze potenţialul său militar, Republica Moldova renunţă la asemenea retorică, promovînd însă stabilirea unui parteneriat strategic cu partea rusă. Totodată, reformarea securităţii naţionale a Republicii Moldova este legată în mod surprinzător de măsurile de soluţionare pe care le-a propus guvernarea comunistă în vederea ridicării nivelului de credibilitate între Tiraspol şi Chişinău, precum şi avansării întregului proces de integrare teritorială. Georgia nu a legat nicidecum reintegrarea sa teritorială de reformarea sistemului său de securitate, ci din contra a formulat acţiuni ce prevăd realizarea acesteia, dar în corelare cu alte măsuri utile pentru dezvoltarea capacităţilor sale de securitate (inclusiv desfăşurarea unor acţiuni orientate spre reformarea şi fortificarea sistemului de apărare georgian etc. )

În cadrul documentului moldovenesc, spre deosebire de cel georgian, se observă o focusare accentuată asupra imperativului integrării europene, denunţîndu-se în orice fel posibilitatea apropierii euroatlantice a Republicii Moldova. Cu toate acestea, Concepţia nu abordează în nici un fel Strategia Europeană de Securitate (SES), a cărei realizare poate contribui în mod esenţial la avansarea relaţiilor cu UE. Un motiv în acest sens poate fi faptul că SES prevede consolidarea dimensiunii de Securitate şi Apărare a UE, care în viitor ar putea concura cu NATO. Oricum, această prognoză nu reprezintă un argument în favoarea autorităţilor moldoveneşti, deoarece state neutre ca Austria şi Finlanda sunt pentru consolidarea dimensiunii militare a UE, şi eventual implicarea plenară în cadrul acesteia. Prin urmare, statutul de neutralitate vehiculat cu exces de actuala guvernare nu corespunde întocmai transformărilor ce au loc în cadrul Uniunii Europene. Pe cînd Georgia şi-a manifestat dorinţa fermă de a face parte din acest proces, concordîndu-l cu aprofundarea dialogului său cu NATO.

De asemenea, Concepţia Republicii Moldova pune în prim plan relaţiile cu Rusia, acordînd un rol secundar statelor vecine, care de fapt posedă pîrghiile optime capabile să contribuie la facilitarea consolidării securităţii moldoveneşti (mai ales în condiţiile emergenţei vizibile a apropierii euroatlantice a Ucrainei, precum şi graţie statutului de membru cu drepturi depline al NATO deţinut de România începînd cu 2004). Acelaşi lucru se observă şi în cazul organizaţiilor internaţionale cu capacităţi majore în termeni de securitate, pe care Concepţia moldovenească le neglijează sau nu le menţionează deloc. Astfel, în cadrul Concepţiei moldoveneşti NATO este devansată de CSI. Totodată, din aceasta lipseşte specificarea unor organizaţii cu o pondere majoră asupra securităţii regionale şi internaţionale, ca OSCE, ONU, Consiliul Europei, GUAM, OCEMN. Paradoxal, dar autorii Concepţiei moldoveneşti vorbesc despre iniţiativa de a deveni producători de securitate, neancorînd la acest document prevederile SES-ului, respingînd definitiv perspectiva de integrare euroatlantică, precum şi invocînd participarea sa la consolidarea componentei de securitate a CSI. Or, această abordare disproporţionată ar putea să creeze pericole la adresa securităţii naţionale, deoarece conform acestei Concepţii Republica Moldova urmează să fie de facto distanţată de la spaţiile politice şi militare de securitate, fiind constrînsă să dezvolte dimensiunile de securitate non-militare (pentru a nu încălca principiul de neutralitate) ce se referă în mod prioritar la Rusia şi Comunitatea Statelor Independente.

În linii generale, conchidem că Concepţie moldovenească are un volum mai mic decît cea georgiană (aproximativ 10 pagini faţă de 18 pagini). Cu toate acestea, documentul moldovenesc suferă de carenţe conceptuale şi de conţinut, creînd o percepţie incertă asupra necesităţilor reale ale securităţii naţionale. Faţă de Concepţia Republicii Moldova, cea a Georgiei are un conţinut bine formulat şi argumentat, ce abordează în mod exhaustiv şi integral natura problemelor care ameninţă securitatea georgiană, oferind soluţii concrete privitor la ameliorarea situaţiei, precum şi obiective fezabile în vederea dezvoltării mediului de securitate în acord cu interesele naţionale georgiene.

În final conchidem că, Concepţia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova urmează să fie revizuită în mod neîntîrziat, în corespundere cu realităţile şi exigenţele de securitate existente şi cele potenţiale, la nivel local, regional sau internaţional, ce ar fi în stare să afecteze, perturbeze sau din contra se avanseze sistemul naţional de securitate.

1 National Security Concept of Georgia

2 Strategia europeană de securitate distinge 5 ameninţări de bază: terorismul - Europa este ţinta si baza unei asemenea ameninţări, proliferarea armelor de distrugere în masă este riscul potenţial cel mai serios la adresa securităţii europene; conflictele regionale din imediata vecinătate (Orientul Mijlociu, nordul Africii, Caucaz, Transnistria), dar si cele din zone îndepărtate; instabilitatea statală (proasta guvernare, corupţia, abuzul de putere, instituţiile slabe, lipsa de răspundere, conflictele civile) corodează autoritatea statală din interior şi poate duce la colapsul statelor; crima organizată - Europa constituie un obiectiv principal pentru crima organizată, mai ales prin dimensiunea externă a acesteia: traficul transfrontalier de droguri, fiinţe umane, arme si bani; migraţia ilegală., THE EU SECURITY CONCEPT - IMPLICATIONS FOR NATO AND THE EU, http://www.nato-pa.int/default.asp?SHORTCUT=490

 

 

Sursa: Jurnal Academic, 9/2008, CID NATO

 
àâòîñèãíàëèçàöèè