Installing anti-missile shield in Romania: political and tactical implications of historical decision |RO| »»»
Instalarea scutului anti-rachetă în România: Implicaţiile politice şi tactice ale unei decizii istorice
10 Feb 2010
Arina Ciocîldău
Adevărul
Participarea la scutul anti-rachetă american reprezintă cea mai importantă decizie de securitate militară luată de România de la 1989 încoace. Reacţia Rusiei a fost de această dată una mult mai puţin agresivă decât cea afişată atunci când administratia Bush a convenit cu Cehia şi Polonia amplasarea elementelor antirachetă, indicand limpede o schimbare a termenilor care definesc în acest moment relaţia ruso-americană.
Totuşi, poziţia Moscovei în raport cu instalarea acestui scut pe teritoriul României a devenit subiect central al dezbaterii lăsând în umbră detalii de ordin tehnic, tactic şi politic care ar trebui să ne privească în cel puţin la fel de mare măsură ca nemulţumirea rusă.
Interesul guvernului american faţă de securizarea teritoriului său împotriva unui atac cu rachete balistice datează încă din timpul administratiei Reagan când, la propunerea preşedintelui, în anul 1983 se pun bazele a ceea ce va deveni mai târziu National Missile Defense. Acest proiect presupunea poziţionarea în spaţiul extraatmosferic a unui sistem de aparare antirachetă (ce primise în presă denumirea de „razboiul stelelor”).
Din 1983 şi până astăzi, NMD a suferit numeroase modificari incercându-se adaptarea sa la premisele politico-economice considerate a fi de actualitate în fiecare moment în parte.
Cum arată şi cum funcţionează scutul antirachetă
Atunci când o rachetă este lansată de către unul dintre statele considerate inamice, un radar extraatmosferic o detectează şi transmite un semnal spre o bază militară dotată cu interceptori. Sistemele de senzori supraveghează traiectoria rachetei. Din baza militară sesizată de semnalul satelitului va fi lansată o altă rachetă cu rol defensiv a cărei traiectorie va fi calculată astfel încât la un moment dat aceasta să lovească racheta inamică şi să o distrugă înainte ca aceasta să producă vreo pagubă.
Un raport al Pentagonului, scos la iveală de blogul lui Mihnea Măruţă, şi nu aşa cum ne-am aştepta de către oficialii români, aduce o serie de lămuriri asupra motivaţiilor şi impactului pe care îl presupune instalarea scutului antirachetă.
Documentul, reprezentând o analiză a a Apărării cu Rachete Balistice, a fost semnat de către secretarul american al Apărării, Robert Gates, şi a fost făcut public cu numai trei zile înainte ca subsecretarul de stat pentru controlul armamentelor să viziteze România.
Ellen Tauscher s-a întâlnit cu Traian Băsescu, joi, înainte de reuniunea CSAT. La finalul şedinţei, preşedintele a anunţat că pe teritoriul României vor fi amplasaţi interceptori tereştri, ca parte componentă a sistemului anti-rachetă.
"Protejarea Statelor Unite ale Americii în faţa ameninţării rachetelor balistice reprezintă o prioritate a securităţii naţionale. Pericolul pe care îl reprezintă aceste forţe militare exterioare atât pentru noi cât şi pentru aliaţii noştri creşte pe zi ce trece. Această ameninţare joacă un rol important în strategia noastră de a preveni şi a soluţiona viitoare conflicte. Pentru a învinge trebuie să adoptăm o politică de descurajare"
"În acelaşi timp, abilitatea Statlor Unite de a se apăra împotriva diferitelor forme de atacuri evoluează proporţional cu ameninţarea. Cercetările din ultimul an au dus la dezvoltarea a numeroase posibilităţi şi oportunităţi de a susţine viitoare realizări", aşa începe prefaţa documentului care descrie practic planul de acţiune al Pentagonului în ceea ce priveşte eventualele atacuri cu rachete balistice.
"Actori regionali ca Iranul şi Coreea de Nord continuă să dezvolte rachete cu rază lungă de acţiune care reprezintă o amininţare la adresa SUA. Există într-adevăr o incertitudine cu privire la momentul când vor fi finalizate astfel de proiecte militare cu rază intercontinentală, dar nu există niciun dubiu că vor ajunge la un stadiu final şi funcţional", se arată în primele pagini ale documentului.
Raport: Strategia şi politicile prioritare ale SUA potrivit indicaţiilor administraţiei Obama
1. Statele Unite vor continua să-şi apere teritoriul împotriva rachetelor balistice
2. Statele Unite se vor apăra împotriva ameninţărilor cu rachetă şi de asemenea îşi vor proteja aliaţii şi partenerii oferindu-le posibilitatea să-şi apere teritoriul.
3. Înainte de amplasarea elementelor scutului, se va face o verificare atentă a operaţionabilităţii acestora în condiţii realiste.
4. Dezvoltarea acestui scut trebuie să poată fi susţinută finaciar pe termen lung
5. Eficienţa scutului antirachetă se va baza pe puterea sistemelor de adaptare în funcţie de natura ameninţării
6. Statele Unite vor căuta sprijin internaţional pentru a construi o apărare cât mai efcientă în faţa rachetelor
Raport: Implementarea elementelor componente ale scutului - câteva principii care trasează linia principală în dezvoltarea regională a politicilor de apărare
1. Statele Unite vor lucra cu aliaţii şi partenerii lor pentru îmbunătăţirea tacticilor de prevenire şi apărare. Amplasarea elementelor scutului se va face pe baza unor relaţii diplomatice favorabile de cooperare şi colaborare.
2. Sistemul va fi montat în funcţie de particularităţile zonei, implementarea fiind realizată în mai multe faze.
3. În zece ani se va încerca îmbunătăţirea elementelor scutului pentru a le face mai mobile şi astfel mai usor de reamplasat în funcţie de nevoi
Raport: Iranul şi Coreea de Nord o ameninţare iminentă. Rusia, un partener
Cea mai mare ameninţare privind teritoriul Statelor Unite o reprezintă dezvoltarea regională de armament cu potenţial de distrugere în masă. Coreea de Nord şi-a demonstrat ambiţiile nucleare şi continuă la această oră să producă rachete balistice.
În 2006, Coreea de Nord a condus şapte lansări de rachete. Dintre acestea, şase au fost lansate de pe dispozitive mobile. Astfel, Coreea de Nord a arătat că poate atinge SUA şi forţele aliate din Coreea de Sud şi Japonia. De asemenea, în 2009, Coreea de Nord a testat din nou, în mod ostentaiv şi public, alte şapte rachete balistice.
Iranul reprezintă o ameninţare din aceleaşi motive. Autorităţile locale au dezvoltat o serie de rachete, capabile să atingă teritorii din Orientul Mijlociu sau chiar Europa de Est. Programul de dezvoltare balistică a Iranului a fost susţinut de-a lungul timpului de state ca Rusia, China şi Coreea de Nord.
"Programul nuclear iranian şi întrebările pe care le ridică reprezintă în prezent principalul motiv de ingrijorare pentru securitatea colectivă", a declarat sâmbătă consilierul national pentru securitate al Statelor Unite, James Jones.
Din cauza acestei chestiuni, "o cursă de înarmare nucleară în Orientul Mijlociu precum şi o accentuare a proliferării militare atomice în întreaga lume sunt în discuţie. Nu văd în prezent un motiv mai mare de îngrijorare pentru securitatea noastra colectivă", a apreciat fostul general american.
În 2004, Iranul a susţinut că a testat o versiune superioară a Shahab-3. Potrivit unor declaraţii oficiale, raza de acţiune a acestei rachete ar atinge 2000 de kilometri. Conform acelorlaşi surse, Teheranul ar putea trece la producţia de serie.
La această oră, doar Rusia şi China au posibilitatea să conducă un atac asupra teritoriului american bazat pe rachete. Dar o astfel de situaţie este foarte puţin probabil să se producă iar Statele Unite nu o vad ca pe o ameninţare reală. Atât China cât şi Rusia sunt consideraţi drept doi parteneri puternici ai Americii şi se va încerca dezvoltarea unor relaţii cât mai bune. "Vom purta discuţii despre scut şi cu vecinii Rusiei ca state independente şi ne vom baza pe Rusia pentru o colaborare în interesul păcii internaţionale. Administraţia monitorizează îndeaproape China, mai ales din cauza strategiei acesteia de dezvoltare a armamentului şi a rechetelor. Totuşi, dorim să rămânem fideli unei relaţii de bun augur, bazată pe colabrare şi înţelegere, excluzând la acest moment un conflict de orice natură", se mai anunţă în raportul emis de Pentagon.
Siria reprezintă de asemenea o ameninţare. Rachetele fabricate aici au şi un potenţial chimic şi pot ajunge în state ca Israel, Irak, Iordania, şi Turcia, avertizează autorii documentului.
Coreea de Nord şi Iranul au fost catalogate drept o ameninţare la adresa Statelor Unite pentru că s-au arătat ostile în ceea ce prveşte normele internaţionale, au continuat să conducă programe militare ilegale şi au sfidat comunitatea internaţională.
Doar o umbră de vehemenţă în reacţia Rusiei
O dovadă a faptului că relaţiile ruso-americane s-au schimbat este diferenţa de reacţie a Moscovei între momentul în care administratia Bush a convenit cu Cehia si Polonia amplasarea unor elemente ale scutului antiracheta şi acum când statul implicat este România. La acea vreme, Rusia s-a simţit direct ameninţată, susţinând că amplasarea elementelor de scut ar distruge echilibrul strategic global. Administraţia rusă a declarat că radarul pe care SUA urmau să-l instaleze are scopul de a-i spiona mişcarile, iar rachetele de interceptare ar putea avea focoase nucleare.
De asemnea, Rusia a considerat ca Statele Unite au o atitudine de superioritate care urmăreşte să sfideze prin amplasarea scutului în ceea ce a fost zona sa de influenţă. În ciuda tuturor asigurărilor ca scutul ar proteja împotriva rachetelor iraniene, ruşii au luat decizia de a trece la ameninţări si au anuntat ca vor amplasa rachete in Kaliningrad.
Prima reacţie a Rusiei la aflarea negocierilor româno-americane a fost una rezervată. Ministrul de Externe rus a declarat iniţial că aşteaptă clarificari din partea Statelor Unite în ceea priveşte planurile acestora de a desfăşura elemente de aparare anti-rachetă în România.
"Ne asteptam ca Statele Unite sa ofere o explicatie exhaustivă, luand în considerare faptul ca regimul de la Marea Neagră este reglementat de Convenţia de la Montreux", a spus Serghei Lavrov, dupa ce Traian Basescu a anuntat decizia CSAT de a aproba planul american de dislocare a rachetelor de interceptare, ca parte a scutului antiracheta pentru Europa Centrala si de Est.
Lavrov a declarat de asemnea că Rusia presupune ca "există un acord intre cei doi preşedinti în privinţa studiului ameninţărilor comune, cu participarea Uniunii Europene". "Când vom înţelege că avem un acord comun asupra posibilelor ameninţări, va fi posibil să spun ce măsuri ar putea fi luate, ca răspuns", a spus seful diplomatiei ruse.
Ce a determinat schimbarea de atitudine a Rusiei şi nuanţarea protestelor acesteia la adreasa scutului
Proiectul emis de administraţia Obama are în vedere, spre deosebire de cel din vremea preşedintelui Bush, apărarea împotriva rachetelor cu rază medie de actiune.
Noul scut acoperă întreg teritoriul României. Vechiul sistem prevedea amplasarea unui radar in Cehia şi a 10 interceptoare de rachete balistice cu rază lungă de acţiune în Polonia până în 2013. Noul sistem, bazat pe elemente mobile, ar urma să implice amplasarea, pana in 2015, în Cehia şi Polonia, a unor rachete de tip SM-3, concepute pentru a distruge rachete balistice cu raza scurta şi medie de actiune.
Conform noului plan, Statele Unite ar urma să staţioneze nave cu interceptoare SM-3 la bord în in Mediterana în 2011 şi interceptoare SM-3 mobile pe uscat, in Europa Centrală, implicit şi Romania, până în 2015.
Marţi, Hillary Clinton i-a oferit explicaţii omologului ei rus, Serghei Lavrov, referitor la interceptoarele din România. Demersul ei se înscrie în practica de dinainte de luarea deciziei, când au avut loc consultări pe problema scutului doar între Rusia şi SUA.
Etapele instalării scutului în Europa
Etapa 1, care se va desfăşura până în 2011, presupune desfăşurarea actualelelor sisteme anti-rachetă pentru a proteja împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune. Faza 1 se va axa pe protejarea unor porţiuni din sudul Europei, prin folosirea unor nave cu sisteme anti-rachetă Aegis.
Expertii consideră că cea mai eficientă componentă a scutului antirachetă este sistemul naval de lupta Aegis pentru urmarirea şi interceptarea rachetelor. Potrivit Lockheed Martin, Aegis este un sistem integrat de radar şi rachete capabil să lupte simultan împotriva amenintarilor aeriene, terestre şi submarine.
Sistemul Aegis poate, simultan, să atace ţinte terestre, submarine şi nave de suprafaţă, concomitent cu protejarea flotelor de atacuri de aviaţie sau cu rachete.
Etapa 2 presupune interceptori tereştri de tip SM-3 în sudul Europei. Se va trece la folosirea unui interceptor mai avansat (Standard Missile-3 Block IB)
Etapa 3, desfăşurată până în 2018, presupune amplasarea, în nordul Europei, a unei a doua baze terestre cu interceptori SM-3. Bazele existente deja vor fi dotate cu interceptori SM-3 Block IIA, aflaţi deocamdată în faza de dezvoltare.
Etapa 4, finalizată până la sfârşitul lui 2020, va presupune încă o îmbunătăţire a interceptorului SM-3, denumită Block IIB.
Cât ne costă
Contrar speculaţiilor prezentate de posturile de televiziune în ultimele zile, Bucureştiul nu va trebui să cumpere rachetele SM-3 şi nici nu va suporta costurile pentru instalarea acestora pe teritoriul României, cheltuielile fiind suportate de Statele Unite. Pe de altă parte, orice alte eventuale costuri vor face obiectul negocierilor bilaterale.
Ce avem de câştigat de pe urma scutului antirachetă
Decizia de a colabora în privinţa scutului antirachetă cu Statele Unite a fost una de pe urma căreia vom avea de câştigat, cel puţin în ceea ce priveşte relaţiile cu NATO. Este cel mai important pas pe care l-a făcut România de la aderarea din 2004 şi până acum. Faptul că se face o mutare care ar putea "supăra" Rusia, o mare putere a lumii, de care într-o oarecare măsură depindem şi din punct de vedere energetic, este o conseciţă a faptului că nu suntem totuşi în poziţia de a ne anunţa neutralitatea şi de a sta în afara sferelor de influenţă ale marilor puteri.
Sursa: www.adevarul.ro