Prisa.md -

Home »» COMMENTS »» folder: Transnistrian Settlement »»» »» Confidence and Security Building Measure in Moldova |RO| »»»

|RO|EN|

Masurile de Consolidare a Increderii si Securitatii in Moldova

2 Dec 2005

Iurie Pintea, Institutul de Politici Publice

Comentarii pe marginea documentului "Masurile de Consolidare a Increderii si Securitatii in Moldova"

La 29 noiembrie 2005 Misiunea OSCE in Republica Moldova a prezentat mass-media si organizatiilor neguvernamenale ideile principale ale unui document intitulat "Masuri de Consolidare a Increderii si Securitatii in Moldova" (Confidence and Security Building Measure in Moldova).

Necesitatea unui asemenea document a fost argumentata in cadrul unei prezentari prealabile a "Evaluarii balantei de forte dintre Moldova si Transnistria" prin care se afirma ca in regiune exista un nivel ridicat de pericol cu caracter militar. Solutia care a fost propusa reiesind din aceasta evaluare consta, pe de o parte, in implementarea unor actiuni care ar ridica nivelul de transparenta si incredere intre Fortele Armate ale Republicii Moldova si "Fortele Armate ale Transnistriei", iar pe de alta parte in reducerea acestora pana la demilitarizarea totala.

Prezentand documentul, reprezentantii Misiunii au insistat asupra faptului ca acesta ar fi unul necesar, oportun, logic, corect si fundamentat, ca s-ar baza pe experienta si modele europene confirmate si ca ar corespunde intereselor partilor in conflict, dar in special necesitatii consolidarii masurilor de securitate in Moldova.

Cat de corecte sunt aceste afirmatii?

Prezentatorii au mentionat faptul, ca evaluarea balantei de forte a fost fondata pe estimari, informatii neconfirmate si unele declaratii ale autoritatilor, fara a oferi careva detalii. In realitate insa, situatia este alta. Fortele Armate ale Republicii Moldova, din 1992, in conformitate cu Tratatul privind Fortele Armate Conventionale in Europa (TFACE) si din 1999, in conformitate cu Documentul de la Vena privind Masurile de Incredere si Securitate, sunt inspectate de cateva ori pe an de echipe internationale de observatori militari care verifica corectitudinea informatiei prezentate la adresa OSCE despre numarul si dislocarea armamentelor si respectarea masurilor de credibilitate si securitate. Totodata, pe parcursul acestor ani nici o inspectie internationala nu a fost efectuata in unitatile militare din stanga Nistrului, nici cele ale Federatiei Ruse, nici cele pretinse Transnistrene. Toate tentativele inspectorilor internationali au fost oprite sau la "punctele de control de frontiera" din Zona de securitate sau la portile unitatilor militare.

Reprezentantii OSCE au afirmat ca in regiune exista un nivel ridicat de pericol cu caracter militar, sursa caruia sunt Fortele Armate ale Republicii Moldova si "Fortele Armate ale Transnistriei". Comentariile OSCE referitor la FA RM in acest sens sunt senzationale. Nici un stat, nici o inspectie internationala nu au declarat anterior ca exista temei sa puna la indoiala respectarea intocmai de catre Republica Moldova a angajamentelor asumate in conformitate cu acordurile internationale, celor privind solutionarea pe cale pasnica a conflictului transnistrean sau, cu atat mai mult, sa sustina ca Fortele Armate ale RM prezinta vreun pericol militar. Din contra, atat la nivel de inspectii, cat si la nivel international drept sursa de pericol cu caracter militar au fost considerate trupele militare ale Federatiei Ruse dislocate nelegitim pe teritoriul Republicii Moldova si asa numitele formatiuni militare transnistrene care au fost formate si echipate tot cu ajutorul direct al Federatiei Ruse.

Problema retragerii trupelor Federatiei Ruse este ignorata in acest document. Totodata, nu exista nici o indoiala, ca nici un fel de securitate si credibilitate nu pot fi asigurate in Republica Moldova atata timp cat acestea vor continua sa se afle ilegal sub orice forma si vor continua sustinerea regimului separatist. Cel mai socant este insa faptul ca Federatia Rusa este inclusa in document in calitate de supraveghetor, "garantor" si participant al mecanismului de inspectare si verificare.

Prezentatorii sustin ca documentul se bazeaza pe experienta si modele europene confirmate si anume TFACE, Documentul de la Vena din 1999 si asa numitele Acorduri de Pace de la Dayton. Ruperea din context a unor elemente de baza ale documentelor mentionate si folosirea acestora in calitate de argumente nu sunt corecte: - TFACE si DV99 sunt tratate internationale, incheiate intre state suverane si toata logica acestor documente se bazeaza pe principiile dreptului international si reiese din recunoasterea reciproca a suveranitatii. Or, folosirea acelorasi modele si principii in cazul dat conduce la recunoasterea statalitatii transnistrene. - In ceea ce priveste modelul "Dayton", acesta a fost aplicat la momentul stoparii ostilitatilor militare, fiind impus din exterior de o autoritate internationala incontestabila, cu acordul partilor in conflict de a se supune oricaror decizii pronuntate de aceasta, inclusiv referitor la utilizarea fortei militare in caz de nerespectare a documentelor semnate. Anume acest element a determinat succesul modelului aplicat. Or, un asemenea element lipseste in documentul propus si in situatia actuala de solutionare a conflictului trasnistrean. In realitate, logica acestor exemple este urmatoarea - sau recunoasterea suveranitatii si o implementare "de buna voie", sau o implementare impusa prin forta.

In acest context, apare problema fezabilitatii sau implementarii acestui set de propuneri. Cine va solutiona litigiile? Pana in prezent OSCE a demonstrat ca nu are nici o influenta asupra liderilor de la Tiraspol, nu poate sa le impuna nici o decizie dar poate numai sa-i roage. Pe de alta parte, Federatia Rusa, care ramane in afara procesului de demilitarizare, a demonstrat de nenumarate ori ca nu poate fi impartiala in acest conflict, fiind de fapt parte la conflict, ca nu poate fi credibila din punct de vedere a respectarii dreptului international, iar functia de garantor al acesteia este mult mai aproape de garantarea perpetuarii conflictului, decat garantarea solutionarii acestuia.

Oportunitatea. Conform reprezentantilor Misiunii, documentul respectiv a fost elaborat inca in primavara anului 2004 si a fost in repetate randuri inaintat participantilor la procesul de negocieri. In cadrul prezentarii, opiniile participantilor la procesul de negocieri nu au fost facute publice, lasand mass-media de la Chisinau sa speculeze in limita cunoasterii, competentei si afilierii politice pe marginea continutului, scopului, oportunitatii, etc. Tinand cont de intensificarea traditionala a jocurilor politice la fiecare sfarsit de an inainte de Consiliile Ministeriale ale OSCE, suntem in drept sa presupunem ca tinta principala a acestui document a fost anume acest for international, care va avea loc la Ljubleana la 5 si 6 decembrie 2005. In cadrul acestuia Misiunea OSCE in Moldova va prezenta darea de seama despre activitatea sa si se pare ca va pretinde ca a generat noi propuneri care au un titlu atractiv si promitator, dar care la continut sunt destul de departe de solutionarea reala a conflictului.

Documentul demonstreaza de fapt, ca in pofida declaratiilor de recunoastere a suveranitatii Republicii Moldova, Misiunea OSCE trateaza in mod egal autoritatile de la Chisinau si cele de la Tiraspol, propunandu-le sa se dezarmeze si sa se verifice reciproc. Totodata, documentul confirma incapacitatea OSCE de a genera o solutie a conflictului Transnistrean si de a impune oricare decizie a sa autoritatilor de Tiraspol.

Sursa: www.ipp.md