Prisa.md -

Home »» PRISA • OVERVIEW »» Activities »» Round-table discussion »» Prezentations »» Valeriu Zubco

MASĂ ROTUNDĂ INTERNAŢIONALĂ

Reforma sistemului de justiţie în Republica Moldova. Standarde europene şi realităţi naţionale

15 Jun 2009, Chisinau

În Republica Moldova, justiţia este remarcată printr-o intensificare a atenţiei publice, a factorilor politici interni şi chiar a organismelor internaţionale, faţă de ceea ce putem numi ,,independenţa şi eficienţa sistemului judiciar şi transparenţa actului de justiţie”. Această problemă a apărut pe fondul unor acuzaţii grave de politizare a justiţiei şi de corupere a acesteia.

Justiţia este anonimatul lui Dumnezeu, astfel tradiţional vorbind, justiţia se face în numele lui dumnezeu. Ea apare într-un univers de verticalitate, de la stăpânul suprem ea coboară către rege, care o exercită printr-o delegare divină, iar cei care împart justiţia sunt răspunzători în faţa lui Dumnezeu.^[1] Instaurarea regimului de democraţie face ca justiţia să fie administrată în numele poporului. Ea nu mai derivă dintr-o transcendenţă sacră, dar provine dintr-un fel de imanenţă difuză a voinţei generale, care înseamnă de fapt, că nu este mai puţin sacră atâta vreme cât este legată de desăvârşirea voinţei populare.^[2]

Organizarea judiciară moşteneşte ca demnitate şi eficacitate valoarea primordială care este acordată principiilor ce garantează coeziunea socială. Într-o astfel de logică este evident că orice justiţie este legată de factorul politic. Instaurarea oricărui regim politic nou aduce cu sine ceea ce nu-i convine din vechiul regim, iar pe de altă parte pentru a impune noua morală politică.

Un principiu al statului de drept este că justiţia este raţiunea de a fi a puterii, care vrea să răspundă necesităţii ca între oameni, care toţi consideră că au dreptate, şi care fiecare vrea ca să-şi apropie şi să aibă pentru sine totul, oamenii care totuşi nu pot trăi separat, nu pot supravieţui unii fără alţii, să existe o autoritate care să arbitreze litigiile între ei şi, în acelaşi timp, să sancţioneze faptele şi actele dăunătoare comunităţii. Această necesitate vitală pentru orice societate umană, a determinat ca oamenii să-şi accepte conducătorii. Astfel, nu putem spune că ideea de independenţă a justiţiei, a judecătorilor este o cucerire doar a democraţiei, dar şi a moralei.

Logica fundamentală a ideii de independenţă a justiţiei şi a celor are o înfăptuiesc este aceea că hotărârile judecătoreşti, sentinţele şi deciziile nu trebuie să fie afectate de interese, de prietenii sau de resentimente ale celui care deţine puterea, iar pentru ca imparţialitatea judecătorului să fie credibilă trebuie ca acesta să nu poată fi influenţat şi chiar mai mult, nici chiar bănuit că este influenţat de vreo preferinţă, indiferent de natura aceste preferinţe. 

Societatea civilă astăzi este preocupată de independenţa justiţiei deoarece justiţia este garantul democraţiei, justiţia este principalul obstacol împotriva abuzurilor şi exceselor de putere de orice natură. Desigur apare întrebarea în ce constă independenţa justiţiei, cine poate împiedica înfăptuirea justiţiei în mod independent?

Deşi nu există o definiţie acceptată universal, a conceptului de ,,independenţă a justiţiei” sau de ,,independenţă a judecătorilor” vom încerca totuşi să deosebim trei categorii de factori care ar putea influenţa gradul de independenţă a justiţiei şi anume:

factori de natură personală;

factori de natură legală;

factori de natură financiară.

În opinia noastră factorii de natură legală şi financiară redau în esenţă modul în care este administrată justiţia. Aceşti factori la rândul lor generează două forme de independenţă – independenţa internă, care în realitate este rezultatul conştiinţei judecătorului şi a doua formă este independenţa externă care este determinată de existenţa unor garanţii constituite într-un sistem legal, corect şi democratic, de reguli cu privire la numire, promovare, perfecţionare, salarizare, cu privire la garanţiile sociale etc. Prin urmare am putea spune că independenţa justiţiei nu este o valoare prin ea însăşi, dar trebuie asigurată pentru a garanta imparţialitatea judecătorului care, într-adevăr, reprezintă cea mai mare valoare necesară aplicării justiţiei. Astfel, rezultă că o importanţă determinată o au calităţile personale ale judecătorului, trăsăturile sale de caracter, personalitatea sa etc. Un judecător fără caracter nu va fi niciodată independent. Iată de ce selectarea şi promovarea judecătorilor constituie o problemă extrem de importantă.

O altă chestiune importantă este garantarea independenţei judecătorilor prin norme de drept, adică prin Constituţie şi legi organice. În acest sens menţionăm că este obligaţiunea autorităţilor guvernamentale care asigură administrarea justiţiei să asigure, implicit, şi independenţa judecătorilor.

Considerăm că, puterea legislativă şi puterea executivă sunt obligaţi să se abţină de la măsuri care ar periclita această independenţă. În această ordine de idei, este absolut necesar ca legislaţia să cuprindă prevederi exacte cu privire la sancţionarea persoanelor sau autorităţilor care încearcă să influenţeze prin orice modalitate judecătorii.

Totodată, judecătorii ar trebui să nu fie obligaţi de către autorităţile guvernamentale să furnizeze informaţii cu privire la dosarele pe rol decât în cadrul autorităţii judecătoreşti, în şedinţele de judecată care sunt publice şi nu în conferinţe de presă.

Politizarea justiţiei

Încrederea societăţii, a oamenilor în imparţialitatea judecătorului presupune un asemenea comportament din partea acestuia, o asemenea ţinută care să excludă orice umbră de neîncredere. Întrebarea care apare astăzi în societate este dacă se poate avea încredere într-un judecător care se declară în mod direct sau indirect pentru un anumit partid sau pentru o anumită ideologie sau care susţine o anumită opţiune politică, o anumită decizie politică sau o contestă. În opinia noastră, un asemenea judecător chiar dacă ar face abstracţie de la de opţiunile sale politice, ceea ce ne permite să presupunem că nu se întâmplă totdeauna, el pierde în mod sigur respectul faşă de hotărârile şi sentinţele sale. De aceea mai auzim încă că procesul a fost judecat de ,,judecătorul X” sau ,,soluţia aparţine judecătorului X” care este adeptul cutărui partid sau a fost judecat de ,,judecătorul Y” care este omul opoziţiei.

Este necesar de menţionat că politizarea justiţiei poate proveni nu numai de la ,,putere”, ci şi de la ,,opoziţie”, de la întreaga clasă politică sau chiar de la justiţie însăşi. În acest, un proces poate deveni politic, atât atunci când presiunile sunt făcute în favoarea puterii, potrivit intereselor acesteia, cât şi atunci când presiunile sunt făcute în favoarea puterii, potrivit intereselor acesteia, cât şi atunci când aceste presiuni sunt făcute împotriva intereselor legale ale puterii şi sunt soluţionate de judecători care în mod făţiş contestă structurile, instituţiile sau procedurile legale. Acest lucru este cu atât mai grav, cu cât unii dintre aceşti judecători sunt purtători de opinie ai tuturor magistraţilor sau sunt preşedinţii unor instanţe de judecată.

Cele menţionate le putem exemplifica prin rezultatele unei chestionări petrecute recent de către Agenţia pentru Susţinerea Învăţământului Juridic şi a Organelor de Drept ,,Ex Lege” în proiectul de monitorizare a implementării  Hotărârii Guvernului nr. 32 din 11.01.2007 ,, Pentru aprobarea Programului de acţiuni privind implementarea Planului Preliminar de Ţară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA ,,Provocările Mileniului””, cu modificările şi completările aprobate prin Hotărârea nr. 1478 din 26.12.2007 în rândurile a 196 judecători ce-şi desfăşoară activitatea în instanţele judecătoreşti (Curtea de Apel Chişinău, Rezina, Orhei, Ialoveni, Râşcani, Sîngerei, Ungheni, Cahul etc.), fiind chestionaţi 151 de judecători ceea ce reprezintă 77 % din numărul de judecători ce activează în instanţele judecătoreşti menţionate. Chestionarea judecătorilor a fost efectuată pentru a identifica atitudinea acestora vizavi de rezultatele reformelor întreprinse de Guvern în vederea combaterii corupţiei şi îmbunătăţirii transparenţei şi garantării independenţei justiţiei, precum şi acordării asistenţei tehnico-materiale în sistemul judecătoresc. Astfel, 19,2 % din judecătorii chestionaţi au menţionat că unul din factorii care împiedică să avem un act de justiţie de calitate este influenţa justiţiei din parte politicului şi administraţiei sistemului judecătoresc. Aşadar, în urma acestei chestionări putem concluziona că gradul de influenţă a independenţei justiţiei din partea politicului şi administraţiei sistemului judecătoresc este foarte înalt, ceea ce diminuează imaginea justiţiei în faţa justiţiabililor.

Un alt exemplu elocvent privind politizarea justiţiei îl găsim în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19.07.1996 în art. 1 alin. (1) care prevede că, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei sistemului judecătoresc, iar art. 19 din aceiaşi lege prevede că, Consiliul Superior al Magistraturii face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului referitor la numirea în funcţia de judecător a candidaţilor pentru aceste funcţii, precum şi la numirea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti.

Legea explicit şi expres prevede că, selectarea candidaţilor pentru funcţia de judecător, de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei se face de către Consiliul Superior al Magistraturii conform unor criterii obiective şi procedurii stabilite prin regulament, iar candidaţii selectaţi sunt înaintaţi pentru confirmare Preşedintelui sau după caz Parlamentului.

Totodată, aceleaşi acte legislative reglementează că, Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentul pot respinge candidatura propusă în condiţiile art. 11 din Legea cu privire la statutul judecătorului, art. 16 din Legea privind organizarea judecătorească şi art. 9 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie. În acest sens apare o întrebare ferească dacă legea fundamentală şi legea organică prevede că Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei sistemului judecătoresc, atunci care este rolul politicului la numirea în funcţie a judecătorului.

În 2008 de către Preşedintele Republicii Moldova nu au fost acceptate 5 persoane, 3 dintre care au depus cereri de înaintare repetată. Din acestea o cerere a fost admisă, iar 2 respinse.

În opinia noastră implicarea politicului în procesul de numire în funcţie a judecătorilor prin respingerea candidaturilor propuse de autoritatea de autoadministrare judecătoreasă contravine art. 17 din Legea cu privire la statutul judecătorului, care prevede asigurarea independenţei judecătorului prin procedeul de numire în funcţie precum şi art. 1 care prevede expres că Consiliul Superior al Magistraturii este unicul organ de autoadministrare judecătorească poate fi calificată ca influenţă a independenţei magistraţilor.  

În acest sens implicarea politicului în procesul de numirea în funcţie a judecătorilor se cere să fie doar formal prin emiterea decretului Preşedintelui sau adoptării hotărârii de către Parlament reieşind din statutul magistratului şi a procedurii de solemnitate a investirii constituţionale în funcţie. 

Garantarea independenţei efective a sistemului judiciar

Realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient reprezintă o condiţie necesară pentru supremaţia legii şi a principiilor statului de drept. Măsurile de consolidare a independenţei sistemului judiciar trebuie să ducă nu numai la afirmarea principiului separaţiei puterilor în stat, dar şi la aplicarea acestuia în practică. Reforma sistemului judiciar implică restructurarea instituţională, reformarea mentalităţilor care stau la baza funcţionării sistemului actual, precum şi eforturi financiare care trebuie asumate.

Această direcţie de acţiune are ca finalitate asigurarea unui sistem judiciar independent şi funcţional, prin completarea cadrului legislativ privind reforma justiţiei şi implementarea acestuia. Astfel, avem în vedere consolidarea instituţională a Consiliului Superior al Magistraturii, distribuirea aleatorie a cauzelor pentru asigurarea imparţialităţii şi transparenţei actului de justiţie, implementarea Codului de etică a judecătorului actualizat, prevenirea conflictelor  de interese în instanţele judecătoreşti, crearea paginii web a instanţelor judecătoreşti, declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii judecătorilor etc.

Garantarea independenţei justiţiei nu depinde numai de asigurarea unui cadru legislativ coerent şi de furnizarea resurselor necesare, dar şi de responsabilizarea sistemului judiciar prin dezvoltarea unei atitudini a magistraţilor  care să garanteze aplicarea legii, în conformitate cu cele mai înalte standarde profesionale.

În acest context, putem menţiona că pe parcursul anului 2008 şi primul trimestru a anului 2009 Agenţia pentru Susţinerea Învăţământului Juridic şi a Organelor de Drept ,,Ex Lege” a monitorizat completarea şi implementarea cadrului legislativ privind reforma sistemului judiciar. În urma monitorizării efectuate sa stabilit că de către executiv şi organul legislativ au fost iniţiate modificări sau au fost modificate următoarele acte legislative:

Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală privind înregistrarea video/audio a şedinţelor e judecată;

Codul de executare;

Codul penal (partea generală);

Legea cu privire la sistemul de executare silită;

Legea cu privire la sistemul de salarizare în sistemul judiciar etc.

În aceiaşi perioadă de timp Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat, a aprobat şi a pus în aplicare următoarele  acte normative ce ţin de activitatea sistemului judecătoresc[3]:

Codul de etică a judecătorului;

Regulamentul privind modul de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei vacante de grefier;

Regulamentul despre atestarea grefierilor ;

Regulamentul de conduită şi prevenirea conflictelor de interese în instanţele judecătoreşti;

Regulamentul pentru înregistrarea audio digitală a şedinţelor de judecată;

Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti pe pagina web;

Instrucţiunea cu privire la ţinerea lucrărilor de secretariat în judecătorii şi curţile de apel;

Ghidul privind prevenirea şi soluţionarea conflictelor de interese în cadrul sistemului judecătoresc;

Ghidul cu privire la modalitatea de completare şi prezentare a declaraţiilor pe venit şi despre proprietăţi şi cu privire la modalitatea de amplasare pe pagina web a informaţiei respective;

Normele de conduită a instanţelor judecătoreşti etc.

Considerăm că, consolidarea cadrului normativ prezumă şi modificarea legii fundamentale privind răspunderea magistraţilor pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, în vederea stabilirii unor garanţii procedurale bine determinate, pentru a nu se aduce atingere independenţei şi imparţialităţii actului de justiţie.

Cunoaştem cu toţii că astăzi toate domeniile vieţii sunt afectate de corupţie, care nu a ocolit nici justiţia. Prevenirea şi combaterea corupţiei în sistemul judiciar reprezintă un obiectiv prioritar în reforma sistemului, în contextul mai larg al luptei la nivel naţional împotriva acestui fenomen. Corupţia în justiţie poate aduce atingere celor mai importante valori sociale, având în vedere faptul că sistemul judiciar este cel chemat să asigure respectarea supremaţiei legii, inclusiv urmărirea penală şi judecarea faptelor de corupţie.

Astfel, cum sa menţionat în urma chestionării realizate de Agenţia pentru Susţinerea Învăţământului Juridic şi a Organelor de Drept ,,Ex Lege”, judecătorii au avut posibilitatea de a indica cauzele majore care generează corupţia în rândul judecătorilor şi care influenţează nemijlocit independenţa justiţiei şi calitatea actului de justiţie. Acestea s-au dovedit a fi: nivelul scăzut de salarizare (96%), lipsa de integritate şi rezistenţă la corupţie (39,7%), imperfecţiunea legislaţiei (22,5%), intervenţia politicului în activitatea cotidiană (19,2%) şi corupţia sistemică la numirea în funcţie a judecătorilor (11,9%). Cauzele indicate de către respondenţi demonstrează o preocupare sumară a factorului politic pentru eradicarea fenomenului corupţiei în sistemul judiciar.

De asemenea judecătorii au indicat şi factorii care favorizează cel mai frecvent actele de corupţie din sistemul judecătoresc sunt: lipsa de rigoare în selecţia cadrelor (51,7%) şi disponibilitatea unor cetăţeni de a eluda prin coruperea judecătorului (51%), oportunitatea unor câştiguri suplimentare (25,5%), situarea într-o poziţie-cheie de putere (23,5%), lipsa unei reacţii adecvate în combaterea cazurilor de corupţie (18,8%).

Privite în ansamblu, se identifică câteva tandemuri de factori ce favorizează corupţia şi cauzele corupţiei în rândurile judecătorilor: nivel scăzut de salarizare (96%) şi oportunitatea unor câştiguri suplimentare (25,5%); lipsa de integritate şi rezistenţă la corupţie (39,7%) şi disponibilitatea unor cetăţeni de a eluda prin coruperea judecătorului (51%); lipsa de rigoare în selecţia cadrelor (51,7%) şi intervenţia politicului în activitatea cotidiană (19,2%) şi corupţia sistemică la numirea în funcţie a judecătorilor (11,9%).

În concluzie, corupţia este efectul, în special, a nivelului scăzut de salarizare în asociere cu oportunitatea unor câştiguri suplimentare; a lipsei de integritate şi rezistenţă la corupţie a unor judecători în contextul disponibilităţii unor cetăţeni de a eluda prin corupere; a preocupării sumare a factorului politic pentru eradicarea fenomenului corupţiei în sistemul judiciar favorizată de lipsa de rigoare în selecţia cadrelor. Judecătorii consideră că cea mai eficientă măsură în garantarea independenţei justiţiei, stoparea corupţiei şi îmbunătăţirii calităţii actului de justiţie ar fi mărirea salariului.

Asigurarea transparenţei actului de justiţie

Asigurarea imparţialităţii şi transparenţei în realizarea actului de justiţie constituie o prioritate pentru buna imagine şi funcţionare a autorităţii judecătoreşti, care poate fi garantată în practică şi prin introducerea unui criteriu obiectiv de distribuire a dosarelor spre soluţionare.

Prin distribuirea aleatorie a dosarelor se încearcă eliminarea posibilităţii repartizării dirijate a cauzelor în instanţele de judecată, ce reprezintă totodată şi un factor de prevenire a corupţiei în sistem. 

Repartizarea aleatorie a cauzelor penale, civile, contravenţionale este prevăzută de art. 61 din Legea privind organizarea judecătorească, art. 344 CPP,  Regulamentul privind repartizarea aleatorie a cauzelor în instanţele judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 68/3  din 01 martie 2007 şi este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti.

Nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a dosarelor constituie abatere disciplinară şi, prin urmare, preşedinţii sau vicepreşedinţii instanţelor sunt pasibili de sancţionare disciplinară.

Revenind la chestionarea judecătorilor efectuată de Agenţia pentru Susţinerea Învăţământului Juridic şi a Organelor de Drept ,,Ex Lege” majoritatea judecătorilor chestionaţi 90% susţin distribuirea aleatorie a cauzelor, dar totodată, 9% dau o apreciere negativă prevederilor legale privind repartizarea aleatorie a cauzelor, astfel aceşti judecători manifestă rezistenţă la implementarea măsurilor de transparenţă în sistem.

În instanţele judecătoreşti monitorizate de Agenţia pentru Susţinerea Învăţământului Juridic şi a Organelor de Drept ,,Ex Lege” 83% din judecătorii chestionaţi au menţionat că cauzele sunt repartizate manual prin metoda sistemului ciclic, doar 4% au menţionat că cauzele sunt distribuite prin SADAC[4]. În 6% din judecătorii chestionaţi au menţionat că preşedintele şi vicepreşedintele în anumite cazuri repartizează cauzele aleatoriu, în altele la discreţia lor, 3% au menţionat că cauzele se repartizează doar la discreţia preşedintelui şi vicepreşedintelui de instanţă.

Atât distribuirea aleatorie, cât şi principiul continuităţii, sunt strâns legate de asigurarea independenţei interne şi de eliminarea unui potenţial instrument de ingerinţă în actul de justiţie.

Implementarea sistemului de distribuire aleatorie a cauzelor va conduce atât la reducerea posibilităţilor de imixtiune în actul de justiţie, cât şi la eliminarea suspiciunilor cu privire la existenţa subiectivismului în alocarea dosarelor spre soluţionare.

O altă modalitate de asigurare a transparenţei actului de justiţie este crearea paginilor web a Curţii Supreme de Justiţie şi a curţilor de apel şi amplasarea pe paginile web a hotărârilor judecătoreşti. În acest sens menţionăm că majoritatea judecătorilor chestionaţi 78% consideră că amplasarea pe paginile web a curţilor de apel a hotărârilor judecătoreşti vor spori şi asigura transparenţa actului de justiţie. Este îngrijorător faptul că 21% din judecătorii chestionaţi nu consideră că amplasarea pe paginile web a curţilor de apel a hotărârilor judecătoreşti  va spori şi asigura transparenţa actului de justiţie.

Cu această opinie nu suntem de acord deoarece, amplasarea pe paginile web a curţilor de apel a hotărârilor judecătoreşti va asigura o mai bună transparenţă a actului de justiţie şi o comunicare mai eficientă cu publicul, care va putea afla informaţii despre activitatea curţilor de apel, dosarele aflate pe rol, date despre circuitul acestora. Aceasta va scuti justiţiabilii de obligativitatea de a apela instanţele ori de câte ori necesită vreo informaţie sau de a se adresa în scris. Considerăm că este necesar ca să fie create pagini web nu numai pentru Curtea Supremă de Justiţie,dar şi pentru toate instanţele judecătoreşti.

Totodată considerăm că sistemul judiciar trebuie să-şi îndeplinească rolul de serviciu public, nu numai prin înfăptuirea actului de justiţie, dar şi prin stabilirea unui nou tip de relaţie între justiţie şi justiţiabil. Transparenţa în comunicare şi facilitarea accesului la informaţii formează un obiectiv important pentru Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei care urmează să fie implementat în instituţiile sistemului judiciar. În acelaşi timp, considerăm că este necesar să fie elaborate ghiduri de orientare pentru facilitarea accesului la justiţie al cetăţenilor. De asemenea este necesar să fie asigurat accesul presei în scopul informaţiei obiective şi complete asupra actului de justiţie, cu respectarea riguroasă a normelor privind protecţia datelor personale.