Prisa.md - promovarea schimbarilor democratice si calitative in Republica Moldova
PROMOVAREA REFORMELOR ÎN DOMENIUL JUSTIŢIEI, SECURITĂŢII ŞI APĂRĂRII
Recomandari privind modelul nou al controlului si supravegherii democratice »»»
Recomandări privind modelul nou al controlului şi supravegherii democratice, precum şi subordonării ierarhice ale sistemului securităţii naţionale al Republicii Moldova
4 Feb 2010
Valeriu Mija, Director Executiv al Fundaţiei PRISA
Evenimentele care au provocat dezordinile publice din 7 aprilie 2009 în Republica Moldova, în cumul cu imperfecţiunea cadrului legislativ al sectorului de securitate naţional şi mecanismele juridice imprecise de asigurare a funcţionalităţii lui, au demonstrat o neîncredere profundă a populaţiei Moldovei faţă de poliţie, instituţiile de asigurare a ordinii publice şi serviciile de securitate.
În caz dacă astfel de atitudini din partea societăţii civile vor persistă şi în continuare pe o perioadă îndelungată sau vor începe manifestaţii faţa de alte instituţii ale sectorului securităţii naţionale, cum ar fi Armata Naţională, Serviciul de Grăniceri, Serviciul Vamal, situaţia internă de securitate ar putea fi profund deteriorată din cauza continuării instabilităţii politice interne şi a dilemei de securitate naţională – procesul soluţionării conflictului transnistrean.
Analizele şi lecţiile însuşite ale evenimentelor din 7 aprilie 2009, în special procesul decizional al conducerii naţionale în raport cu violenţele comise, au demonstrat existenţa neclarităţilor în structura de subordonare ierarhică şi de comandă în cadrul instituţiilor securităţii naţionale, care au supravegheat şi controlat protestele respective, precum şi a unui control şi supravegheri democratice slabe asupra sectorului de securitate naţională. Mai mult ca atît, sistemul actual de securitate şi apărare au dovedit incapacitatea de a găsi rapid soluţii eficiente în situaţii de management al crizelor şi de a implementa politici efective de securitate, care sunt în mare majoritate depăşite de timp.
Astfel de acţiuni în viitor (în cazul repetării) pot să ducă la o pierdere de către Guvernul RM a legitimităţii naţionale în faţa populaţiei şi în consecinţă la un colaps statal. Din aceste motive conducerea Republicii Moldove trebuie cît mai urgent posibil să înceapă reorganizarea sistemului de control şi supraveghere democratică asupra forţelor de apărare şi securitate prin cîteva reforme: controlul şi supravegherea zilnică asupra sectorului de securitate naţională, controlul naţional operaţional al acestui sector în situaţii de management al crizelor, elaborarea sarcinilor funcţionale clare pentru instituţiile securităţii naţionale, şi lansarea procesului naţional educativ nou în rîndurile societăţii civile şi partidelor politice privind sectorul de securitate naţională.
Este important şi primordial pentru Guvernul Moldovei să restabilească încrederea în autoritatea statului prin preîntîmpinarea comiterii asemenea acţiuni necoordonate (7 Aprilie, 2009) în viitor. În virtutea acestor circumstanţe, se recomandă prioritar ca reforma Consiliului Suprem de Securitate (CSS) pe lîngă Preşedintele RM – Comandant Suprem (CS) al Forţelor Armate (anexa) să fie unul dintre primele elemente abordate. Actualmente, CSS al RM[i] este fundamental un organ politic consultativ cu un board de consilieri: prim-ministru şi figurile - cheie ale guvernului şi parlamentului, responsabile pentru managementul instituţiilor de securitate naţională.
În acelaşi timp, pentru a spori eficacitatea sectorului naţional de securitate, modelul propus recomandă ca CSS să devină atît un instrument pentru consultare politică în procesul elaborării şi aprobării politicilor de securitate şi apărare cît şi un instrument pentru managementului situaţiilor de criză şi coordonării cotidiene a sectorului de securitate naţională.
Recentele lecţii însuşite recomandă ca toate elementele componente ale sistemului naţional de securitate în situaţii de criză şi urgenţă să fie subordonate Comandatului Suprem prin Consiliul Suprem de Securitate, care va adopta decizii politice pentru a fi aprobate de către Preşedinte. Un element critic al acestei recomandări este necesitatea ca în perioada de reformare a CSS Preşedintele să rămână Comandant Suprem cu dreptul de aprobare a acţiunilor instituţiilor securităţii naţionale în situaţii de urgenţă şi criză. Acest argument reiese din experienţa trecută naţională şi ipotezele că reprezentanţii armatei, poliţiei şi serviciilor de securitate din societăţile în tranziţie spre democraţie, cum este şi Republica Moldova, au o atitudine sceptică faţă de democraţia parlamentară. In mare parte s-a dovedit că în diferite situaţii tensionate reprezentanţii nominalizaţi continue să respecte şi să fie deplin loiali Comandatului Suprem – Preşedintelui – simbolul statului.
În viitor, în situaţia cînd societăţile politice şi civile ale Moldovei vor fi consolidate, perspectiva acestei propuneri recomandă, în special pentru democraţia parlamentară, ca Prim-ministru să devină Comandant Suprem iar Preşedintele RM să fie membru onorific al Consiliul Suprem de Securitate cu un vot puternic decisiv (exemplu: 1 vot pentru 3 voturi). Prin urmare, CSS va avea un rol de responsabilitate politică şi control democratic în situaţii de urgenţă şi crize, excluzând dualismul executiv.
În al doilea rînd, la momentul cînd Republica Moldova va deveni complet constituită ca o democraţie clasică parlamentară, se recomandă ca controlul democratic şi operaţional cotidian asupra sectorului de securitate naţionale (anexa) să fie în exclusivitate asigurat de către Guvern, care primeşte votul de încredere politică din partea Parlamentului.
Totodată, supravegherea democratică asupra sectorului de securitate naţională urmează să fie asigurată de către Curtea Supremă de Justiţie (Procuratura Generală) şi Parlament. Legislativul are interacţiune cu partide politice, mass-media liberă şi societatea civilă, elemente - cheie ale democraţiei parlamentare. În acest model este crucial important ca persoanele nominalizate pentru funcţii de miniştrii (şefii agenţiilor) din sectorul de securitate naţională să fie reprezentanţi calificaţi din cadrul partidelor politice. In schema propusă, descentralizarea instituţiilor de apărare şi securitate prin subordonarea lor diferitor ministere va reduce autonomia corporativă şi va spori controlul şi responsabilitatea democratică, iar subordonarea trupelor terestre şi forţelor aeriene Ministerului Apărării prin Marele Statul Major Întrunit sporeşte eficacitatea în acţiuni. De fapt, ultima recomandare se realizează la Ministerul Apărării al RM cu asistenţa internaţională.
În acelaşi timp, este important ca Parlamentul să deţină funcţii clare de supraveghere a alocaţiilor şi repartizării bugetelor instituţiilor din cadrul sectorului securităţii naţionale, precum şi a corelării acestora cu activităţile/programele stipulate şi aprobate.
În acestea ordine de idei, controlul şi supravegherea democratică clasică asupra sistemului naţional de securitate presupune că Preşedintele, CSS, Guvernul elaborează şi aprobă politicile naţionale de securitate, iar instituţiile ale sectorului de securitate şi apărare la rîndul său controlează implementarea activităţilor şi bugetelor sale aprobate pe bază politicilor naţionale, pe cînd Parlamentul supraveghează acest proces, creînd un lanţ de responsabilitate reciprocă.
Evident, că după consolidarea societăţilor politice şi civile ale Republicii Moldova, Parlamentul va deveni mai puternic. Din acestea considerente întru a balansa Parlamentul în sistemul politic naţional şi a nu permite diminuarea eficacităţii instituţiilor de securitate naţională, modelul propus presupune că Curtea Supremă de Justiţie să deţină un rol juridic de supraveghere.
Aşa dar, schema controlului şi supravegherii democratice constă din controlul politic din partea guvernului (executiv) şi supravegherea balansată parlamentar-juridică asupra forţelor de securitate şi apărare. Modelul propus va asigura un control operaţional mai simplu, va stipula responsabilităţi clare pentru politicieni nominalizaţi ca şefi ai instituţiilor, şi, totodată, va ridica eficacitatea sectorului de securitate naţională în situaţii de management al crizelor.
Adiţional, abilităţile Preşedintelui cu CSS şi ale Guvernului de a defini şi stabili la timp misiuni şi sarcini clare pentru structurile de apărare şi securitate vor juca un rol-cheie în cadrul relaţiilor civil-militare. Modelul naţional de securitate în statele democratice presupune că rolul Ministerului Apărării este în exclusivitate focusat asupra apărării externe, iar al Ministerului Afacerilor Interne şi altor structuri de securitate - asupra securităţii interne şi situaţiilor de urgenţă.
În statele de tranziţie, anume abilitatea balansată a guvernului şi parlamentului de a domina selecţia şi aprobarea conducerii instituţiilor din sectorul naţional de securitate, de a elabora şi aproba pro-activ politicile naţionale de securitate, de a reforma prioritar Ministerul Afacerilor Interne (de constituit aparatul central al MAI din funcţionarii publici civili), de a avea un control balansat asupra apărări naţionale (MA ca o structura politică şi Marele Stat Major Întrunit ca una militară) va restabili şi va spori credibilitatea din partea populaţiei Republicii Moldova faţă de sectorul naţional de securitate.
În final, în scopul de a atinge rezultate efective în sistemul propus, unele acţiuni de principiu se recomandă de a fi implementate în Republica Moldova după cum urmează: membrii nominalizaţi în Comisia parlamentară pentru apărare şi securitate trebuie să aibă calificaţia, cunoştinţe şi experienţă necesară pentru executarea obligaţiilor funcţionale; iniţierea unor dezbateri publice privind Armata Naţională, poliţia şi alte instituţii de securitate pentru a îmbunătăţi cunoştinţele şi cultura politică în rîndul societăţii civile din Republica Moldova; cel mai important este de a crea o nouă abordare în procesul educaţional şi învăţămîntul naţional în scopul de a pregăti un personal nou în rîndurile militarilor şi poliţiei precum şi în rîndurile nominalizaţilor civili (politicieni şi funcţionari publici profesionali) pentru ocuparea funcţiilor din instituţiile sectorului de securitate naţională.
În concluzie, să recomandă Guvernului Republicii Moldova să se folosească pro-activ de avantajele Politicii Uniunii Europene privind Parteneriatul Estic şi ale revitalizării Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului RM-NATO precum şi prioritar să implementeze reforma privind controlul şi supravegherea democratică asupra sectorului de securitate naţională, care va permite să fie stipulate obiectiv responsabilităţile, funcţiile şi sarcinile cotidiene, de urgenţă şi de criză. În aceasta reformă, este principial ca Consiliul Suprem de Securitate să devină un instrument naţional de coordonare-consultare, care ar elabora decizii politice şi, totodată, ar coordona sectorul naţional de securitate.
În al doilea rînd, distribuirea exactă a funcţiilor şi sarcinilor între structurile de apărare şi securitate pe segmentele apărării externe şi securităţii interne va spori eficacitatea sectorului, iar păstrarea în continuare a subordonării acestora diferitor ministere guvernamentale va întări controlul democratic civil. În cadrul întregii reforme recomandate un element crucial va fi abilitatea politicienilor civili aleşi democratic de a domina procesul decizional în cadrul acestui sector, iar militari, poliţişti şi colaboratorii serviciilor secrete să aibă rolul de a consulta şi executa (sau de a nu executa ordinele ilegale, fără repercusiuni politice şi legale) în conformitate cu legislaţia naţională.
Experienţa comparativă demonstrează că sistemul propus va începe lucra efectiv după ce procesul educaţional în cadrul societăţii civile şi a comunităţii de securitate naţională va genera primele rezultate – o generaţie nouă de militari/poliţişti şi politicieni profesionali cu cunoştinţe profunde în sectorul de securitate şi apărare.
Anexă:
©Valeriu Mija / Fundaţia PRISA, februarie 2010
[i]In mai multe state Consiliul Suprem de Securitate poartă următoare denumire - Consiliul Naţional de Securitate.