Prisa.md - promovarea schimbarilor democratice si calitative in Republica Moldova

Home »» INFORMATII »» Uniunea Europeana|RO| »» Parlamentul European

Organizarea Parlamentului European

Parlamentul European (PE) este ales de cetăţenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele.

Îşi are originea în anii ′50 şi are la bază tratatele fundamentale. Din 1979, membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot direct de către cetăţenii UE.

Alegerile au loc o dată la cinci ani şi fiecare cetăţean UE are dreptul de a vota şi de a candida, indiferent unde locuieşte în UE. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie 2009. Astfel, Parlamentul exprimă voinţa democratică a celor aproximativ 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii şi le reprezintă interesele în discuţiile cu alte instituţii UE. Parlamentul are 736 de membri din toate cele 27 de state membre UE.

Membrii Parlamentului European (MPE) nu sunt grupaţi în funcţie de ţările de origine, ci de afinităţile politice la nivelul UE. La nivelul grupurilor politice de care aparţin, ei reprezintă toate punctele de vedere cu privire la aspectele politice şi integrarea europeană, de la adepţii convinşi ai federalismului până la euroscepticii fervenţi.

Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg şi Strasbourg (Franţa). La Luxemburg se află sediul administrativ („Secretariatul General”). Reuniunile întregului Parlament, cunoscute sub denumirea de „sesiuni plenare”, au loc la Strasbourg şi uneori la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles.

Preşedintele Parlamentului European

Preşedintele este ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, adică jumătate din legislatura parlamentară.

Preşedintele reprezintă Parlamentul în relaţiile externe şi cu celelalte instituţii comunitare.

Asistat de 14 vicepreşedinţi, Preşedintele coordonează toate lucrările Parlamentului şi ale organelor sale constitutive (Biroul şi Conferinţa preşedinţilor), precum şi dezbaterile din şedinţele plenare. În fiecare an, se organizează douăsprezece perioade de sesiune la Strasbourg şi alte şase perioade de sesiune suplimentare la Bruxelles.

Preşedintele se asigură de respectarea Regulamentului de procedură al Parlamentului şi garantează, prin arbitrajul său, buna desfăşurare a tuturor activităţilor acestei instituţii şi ale organelor sale constitutive.

Preşedintele reprezintă Parlamentul în afacerile juridice şi în toate relaţiile externe.

Acesta se pronunţă cu privire la toate problemele internaţionale majore şi face recomandări menite să consolideze Uniunea Europeană.

În deschiderea fiecărei reuniuni a Consiliului European, Preşedintele Parlamentului prezintă punctul de vedere şi preocupările acestei instituţii referitoare la subiecte specifice şi la punctele înscrise pe ordinea de zi.

În urma adoptării de către Parlament a bugetului Uniunii Europene în a doua lectură, Preşedintele îl semnează, acesta devenind astfel operaţional.

Preşedintele PE semnează, alături de Preşedintele Consiliului, toate actele legislative adoptate prin procedura de codecizie.

Jerzy Buzek a fost ales preşedinte al PE la 14 iulie 2009, cu un mandat de doi ani şi jumătate (până în ianuarie 2012).

Deputaţii Parlamentului European

Parlamentul European este alcătuit din 736 de deputaţi aleşi în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene extinse.

Din 1979, deputaţii sunt aleşi prin vot universal direct pentru o perioadă de cinci ani.

Fiecare stat membru hotărăşte cu privire la modul de desfăşurare a alegerilor, aplicând, însă, aceleaşi reguli democratice: egalitatea între sexe şi votul secret. În toate statele membre, cetăţenii au drept de vot la 18 ani, excepţie făcând Austria, unde aceştia au drept de vot la 16 ani. Alegerile europene respectă deja o serie de reguli comune: votul universal direct, reprezentarea proporţională şi un mandat de cinci ani care se poate reînnoi.

Ca regulă generală, locurile în Parlament sunt distribuite în mod proporţional cu populaţia fiecărui stat membru. Fiecare stat membru dispune de un număr fix de locuri, maximum 99 şi minimum 5.

Paritatea bărbaţi-femei: reprezentarea femeilor în Parlamentul European este în continuă creştere. În prezent, mai mult de o treime din deputaţi sunt femei.

Deputaţii îşi împart timpul de lucru între Bruxelles, Strasbourg şi circumscripţiile lor electorale. La Bruxelles, participă la reuniunile comisiilor parlamentare şi ale grupurilor politice, precum şi la perioadele de sesiune suplimentare. La Strasbourg, participă la douăsprezece perioade de sesiune. În paralel cu aceste activităţi, deputaţii trebuie să aloce timp şi circumscripţiilor lor electorale.

Deputaţii în Parlamentul European nu se grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice.

Aceştia îşi exercită mandatul în mod independent.

Deputaţii în Parlamentul European, ale căror atribuţii sunt din ce în ce mai importante, influenţează toate domeniile vieţii cotidiene a cetăţenilor Uniunii: mediul, protecţia consumatorilor, transporturile, precum şi educaţia, cultura, sănătatea etc.

Noul statutul al deputaţilor a intrat în vigoare la 14 iulie 2009. Acesta asigură o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte regulile şi condiţiile de muncă ale deputaţilor, introducând totodată acelaşi salariu pentru toţi deputaţii, plătit din bugetul UE.

Grupuri Politice

Deputaţii se constituie în grupuri politice; aceştia nu se grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice.

În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European.

 Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) – 265 locuri

 Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor si Democraţilor din Parlamentul European – 184 locuri

 Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa – 84 locuri

 Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană – 55 locuri

 Conservatorii şi Reformiştii Europeni – 55 locuri

 Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică – 35 locuri

 Grupul Europa Libertății și Democrației – 32 locuri

 Deputaţi neafiliaţi - 26

Fiecare grup politic îşi asigură organizarea internă, prin desemnarea unui preşedinte (sau a doi preşedinţi, în cazul anumitor grupuri), a unui birou şi a unui secretariat.

Distribuţia locurilor deputaţilor în hemiciclu se face în funcţie de apartenenţa politică, de la stânga la dreapta, cu acordul preşedinţilor de grup.

Numărul minim de deputaţi necesar pentru a constitui un grup politic este de 25. Cel puţin o pătrime din state membre trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate aparţine unui singur grup politic.

Unii deputaţi nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, în acest caz, deputaţi neafiliaţi.

Înaintea fiecărui vot din cadrul şedinţelor plenare, grupurile politice examinează rapoartele elaborate de comisiile parlamentare şi depun amendamente.

Grupul politic adoptă o poziţie în urma consultărilor din cadrul său. Niciunui membru nu i se poate impune o anumită variantă de vot.

Comisiile Parlamentare

În vederea pregătirii şedinţelor plenare ale Parlamentului, deputaţii se constituie în comisii permanente specializate pe anumite domenii.

Există 20 de comisii parlamentare. O comisie este alcătuită din 24 până la 76 de deputaţi şi are un preşedinte, un birou şi un secretariat. Componenţa politică a comisiilor o reflectă pe cea a şedinţei plenare.

Comisiile parlamentare se reunesc o dată sau de două ori pe lună la Bruxelles. Dezbaterile acestora sunt publice.

În cadrul comisiilor parlamentare, deputaţii elaborează, modifică şi adoptă propuneri legislative şi rapoarte din proprie iniţiativă. Deputaţii examinează propunerile Comisiei şi ale Consiliului şi, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care sunt prezentate în cadrul şedinţelor plenare.

De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii şi comisii speciale temporare pentru gestionarea unor probleme specifice, precum şi comisii oficiale de anchetă în cadrul competenţelor sale de control, pentru a investiga alegaţiile şi modul de administrare a legislaţiei UE.

Preşedinţii de comisie coordonează lucrările acestora în cadrul Conferinţei preşedinţilor de comisie.

Delegaţiile Parlamentului European

Delegaţiile Parlamentului European colaborează cu parlamentele ţărilor care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Delegaţiile joacă un rol important în sprijinirea extinderii influenţei Europei la nivel mondial.

Există 35 de delegaţii, fiecare fiind alcătuită din aproximativ 15 deputaţi europeni.

Se pot distinge două categorii de delegaţii:

• Delegaţii interparlamentare, a căror misiune constă în menţinerea relaţiilor cu parlamentele ţărilor din afara Uniunii Europene care nu şi-au depus candidatura pentru aderare

• Comisii parlamentare mixte, care menţin contactul cu parlamentele ţărilor candidate la aderare şi cu statele care au semnat acorduri de asociere cu Comunitatea.

Parlamentul are, de asemenea, cinci Adunări parlamentare, care reunesc deputaţii Din Parlamentul European şi parlamentari din Africa, Caraibe şi Pacific (Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE), din zona mediteraneană (Delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană), America Latină (Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană) şi ţările din NATO.

Preşedinţii de delegaţie coordonează lucrările delegaţiilor în cadrul Conferinţei preşedinţilor de delegaţie.

Organele Politice

• Conferinţa preşedinţilor

Conferinţa preşedinţilor este alcătuită din preşedinţii grupurilor politice şi Preşedintele Parlamentului European.

Aceasta organizează lucrările Parlamentului şi hotărăşte cu privire la toate chestiunile referitoare la programarea legislativă:

· calendarul şi ordinea de zi a şedinţelor plenare
· componenţa comisiilor, a delegaţiilor şi repartizarea competenţelor între acestea
· programarea legislativă.

De asemenea, Conferinţa joacă un rol important în relaţiile Parlamentului European cu celelalte instituţii comunitare, cu ţările terţe şi cu organizaţiile extracomunitare.

• Biroul

Biroul este alcătuit din Preşedintele Parlamentului European, cei 14 vicepreşedinţi şi cei 5 chestori, cu statut de observatori, aleşi de Adunare pe o perioadă de doi ani şi jumătate, care se poate reînnoi.

Biroul coordonează funcţionarea internă a Parlamentului:

· estimarea bugetului Parlamentului European
· organizarea administrativă şi financiară
· secretariatul şi serviciile subordonate acestuia.

• Chestorii

Chestorii sunt responsabili, în funcţie de orientările stabilite de către Birou, de chestiunile administrative şi financiare care îi privesc direct pe deputaţi.

În cadrul Biroului, cei 5 chestori au un rol consultativ.

Aceştia se asigură că deputaţii dispun de infrastructura necesară exercitării mandatului lor.

Secretariatul General

Parlamentul European este asistat de un Secretariat General.

Aproximativ 4600 de funcţionari, selectaţi prin concurs din toate ţările Uniunii şi aflaţi sub autoritatea unui Secretar General, lucrează pentru Parlamentul European.

Grupurile politice dispun de propriii lor colaboratori, iar deputaţii de asistenţi parlamentari.

Parlamentul European se distinge de alte organizaţii internaţionale prin obligaţia de a asigura un multilingvism integral.

Parlamentul lucrează în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene - 23 de limbi după aderarea României şi a Bulgariei şi după ce irlandeza a fost recunoscută ca limbă oficială a Uniunii Europene din 2007. Toate documentele din cadrul şedinţelor plenare trebuie traduse în 22 dintre aceste limbi, o excepţie parţială aplicându-se în cazul limbii irlandeze, numai anumite documente fiind traduse în această limbă.

Parlamentul European pune la dispoziţie, de asemenea, un serviciu de interpretare, astfel încât fiecare deputat să se poată exprima în limba sa maternă. Parlamentul European este, aşadar, cel mai mare angajator din lume de interpreţi şi traducători, aceştia reprezentând o treime din personalul instituţiei.

Secretariatul General se află la Luxemburg şi la Bruxelles.

Funcţiile Parlamentului European

Parlamentul îndeplineşte trei funcţii principale:

• Adoptă legile europene – în colaborare cu Consiliul, în multe domenii de politici publice. Faptul că PE este ales prin vot direct de către cetăţenii UE reprezintă o garanţie a legitimităţii democratice a legislaţiei europene.

• Parlamentul exercită controlul democratic asupra celorlalte instituţii UE, în special asupra Comisiei. Parlamentul deţine puterea de a aproba sau de a respinge comisarii nominalizaţi şi are dreptul de a cere întregii Comisii să demisioneze.

• Controlul finanţelor publice. Împreună cu Consiliul, Parlamentul deţine autoritatea asupra bugetului UE şi poate influenţa cheltuielile UE. Parlamentul adoptă sau respinge întregul proiect de buget.

Aceste trei funcţii sunt detaliate în continuare.

1. Adoptarea legilor europene

Procedura obişnuită de adoptare (adică de aprobare) a legislaţiei UE este „codecizia”. Această procedură acordă putere de decizie egală Parlamentului European şi Consiliului şi se aplică pentru legislaţia dintr-o gamă largă de domenii.

În anumite domenii (spre exemplu agricultura, politica economică, vizele şi imigrarea), hotărârile revin exclusiv Consiliului, dar acesta are obligaţia de a consulta Parlamentul. De asemenea, avizul conform al Parlamentului este obligatoriu pentru anumite decizii importante, ca de exemplu aderarea unor noi state la UE.

De asemenea, Parlamentul impulsionează adoptarea unor legi noi examinând programul de lucru anual al Comisiei, stabilind ce legi noi se impun şi solicitând Comisiei să prezinte propuneri.

2. Controlul democratic

Parlamentul exercită controlul democratic asupra celorlalte instituţii ale UE în diferite moduri.

La începutul mandatului unei noi Comisii, membrii acesteia sunt desemnaţi de guvernele statelor membre UE, dar nu pot fi numiţi fără aprobarea Parlamentului. Parlamentul intervievează fiecare membru în parte, inclusiv potenţialul preşedinte al Comisiei, şi votează aprobarea Comisiei ca un întreg.

Pe durata întregului mandat, Comisia răspunde politic în faţa Parlamentului, care poate prezenta o „moţiune de cenzură” prin care să solicite demisia în masă a Comisiei.

La un nivel mai general, Parlamentul exercită controlul prin examinarea periodică a rapoartelor trimise de către Comisie (raportul general anual, rapoarte privind punerea în aplicare a bugetului etc.). În plus, MPE transmit întrebări Comisiei în mod periodic, iar comisarii au obligaţia legală de a răspunde la aceste întrebări.

De asemenea, Parlamentul supraveghează activitatea Consiliului: MPE transmit întrebări Consiliului în mod periodic, iar Preşedintele Consiliului participă la sesiunile plenare ale PE şi ia parte la dezbaterile importante.

Parlamentul poate extinde controlul democratic prin examinarea cererilor trimise de cetăţeni şi înfiinţarea unor comitete de investigare.

În final, Parlamentul contribuie la fiecare reuniune la nivel înalt a UE (reuniunile Consiliului European). La deschiderea fiecărei reuniuni la nivel înalt, preşedintele Parlamentului este invitat să prezinte punctele de vedere ale Parlamentului, precum şi preocupările acestei instituţii cu privire la problemele curente şi subiectele de discuţie de pe agenda Consiliului European.

3. Controlul finanţelor publice

Parlamentul şi Consiliul stabilesc împreună bugetul anual al UE. Parlamentul dezbate proiectul de buget în două lecturi succesive, dar bugetul nu intră în vigoare decât după semnarea de către preşedintele Parlamentului.

Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European monitorizează modul în care se cheltuiesc fondurile bugetare. De asemenea, Parlamentul hotărăşte, în fiecare an, dacă aprobă modul în care Comisia Europeană admninistrează bugetul. Acest proces de aprobare are denumirea tehnică de „acordare a descărcării de gestiune”

Activitatea Parlamentului European

Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale:

• Pregătirile pentru sesiunea plenară. MPE dezbat propunerile Comisiei în cadrul comisiilor specializate în diferite domenii de activitate ale UE şi pe baza unui raport întocmit de unul dintre membrii comisiei parlamentare, denumit „raportor”. Raportul furnizează baza pentru dezbatere şi argumentele pro şi contra cu privire la propunerea în cauză. Aspectele prezentate spre dezbatere sunt discutate şi în cadrul grupurilor politice.

• Sesiunea plenară. În fiecare an, 12 sesiuni plenare a câte patru zile au loc la Strasbourg şi şase sesiuni a câte două zile au loc la Bruxelles. În cadrul acestor sesiuni, Parlamentul examinează propunerile legislative şi votează modificările înainte de a lua o decizie cu privire la întregul text.

Alte subiecte de discuţie de pe agendă pot cuprinde „comunicările” Comisiei prin care aceasta îşi prezintă intenţiile într-un domeniu specific sau întrebările adresate Comisiei sau Consiliului cu privire la situaţia existentă la nivelul UE sau la nivel global.

Parlamentul şi Comisia Europeană

Comisia Europeană, gardianul tratatelor şi organul executiv al Comunităţii, lucrează în strânsă colaborare cu Parlamentul European.

Comisia prezintă, explică şi susţine propuneri legislative în faţa comisiilor parlamentare şi este obligată să ţină seama de modificările solicitate de Parlament.

Comisia participă la toate şedinţele plenare ale Parlamentului European şi trebuie să îşi justifice politicile atunci când un deputat solicită acest lucru.

Comisia este obligată să răspundă întrebărilor scrise şi orale ale deputaţilor

Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene, celălalt organ legislativ al Uniunii, alcătuit din miniştrii statelor membre, participă la lucrările Parlamentului European.

Preşedinţia Consiliului este deţinută prin rotaţie de fiecare stat membru, pentru o perioadă de şase luni.

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de Preşedintele său, poate interveni în oricare dintre dezbaterile din cadrul şedinţelor plenare. La începutul fiecărui mandat, Preşedintele Consiliului Uniunii Europene îşi prezintă programul în faţa Parlamentului European reunit în şedinţă plenară şi iniţiază o dezbatere cu deputaţii.

La sfârşitul celor 6 luni de mandat, Preşedintele prezintă în faţa Parlamentului European bilanţul său politic. Consiliul European reuneşte, de cel mult patru ori pe an, şefii de stat şi de guvern ai statelor membre şi Preşedintele Comisiei.

Consiliul stabileşte orientările politice generale ale Uniunii Europene. La sfârşitul fiecărei reuniuni la nivel înalt, Preşedintele Consiliului European prezintă Parlamentului un raport cu privire la rezultatele activităţii acestuia. 

└  back to eu panorama