Noua arhitectura de securitate 

NOUA ARHITECTURĂ DE SECURITATE ÎN EUROPA ŞI VECHILE RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE A MOLDOVEI

15 Jun 2008

Valeriu Pleşca

Prezentare din cadrul seminarului internaţional "Perspectivele Stabilizării Democratice în Vecinătatea de Est a UE şi NATO - cazul Republicii Moldova", desfăşurat de către Institutul European de Studii Politice, 13-15 iunie 2008

Schimbarile intervenite în Europa, începând cu anul 1989, au plasat Republica Moldova într-un nou contex geopolitic, în care preocuparea pentru asigurarea securitatii nationale nu poate fi diminuata ori abandonata. Desi a sporit gradul de securitate si s-a estompat amenintarea unei agresiuni militare clasice, s-au multiplicat riscurile si amenintarile ne-traditionale la adresa securitatii nationale (neoterorismul si crima organizata au proliferat în perioada post razboi rece, ca urmare a deschiderii pietelor libere si a fluidizarii granitelor).
Persista fenomene de instabilitate si criza la nivel subregional, tendinte de fragmentare, marginalizare sau izolare a unor state. Aparitia "societatilor fragile", incapabile de a controla evolutiile din propriile teritorii precum si fluidizarea starilor de pace, criza si razboi, impun o redefinire a conceptului traditional al securitatii.
Astfel securitatea nationala poate fi asigurata doar prin cooperare internationala. Viitoarea agenda de securitate trebuie sa fie fundamentata pe noi modalitati de abordare a riscurilor asimetrice si non-conventionale, înglobând noi forme de solidaritate internationala. Intr-o Europa care evolueaza spre o noua arhitectura de securitate prin cooperare, al carui element definitoriu este integrarea politica si economica, obiectivul major al politicii noastre nationale este în acest moment asigurarea securitatii Republicii Moldova prin integrarea in structurile europene.
În consecinţă, statele-naţiune trebuie să răspundă coerent la dilema securităţii, demers care impune, pe de o parte, securizarea propriului teritoriu (implicit, închiderea acestuia) şi, pe de altă parte, formularea unui răspuns adecvat la problema permeabilităţii graniţelor, efect direct al procesului globalizării.
În ce priveste planul modalităţilor de acţiune, combaterea ameninţărilor asimetrice presupune elaborarea unor strategii pe termen lung, care vizează identificarea şi eradicarea cauzelor apariţiei şi evoluţiei necontrolabile a fenomenelor menţionate. În acest cadru se înscriu iniţiativele comunităţii internaţionale de „export" al valorilor democraţiei, bazate pe principiul consacrat că „democraţiile nu luptă una împotriva celeilalte".
În mod complementar, efortul lumii occidentale, concentrat în aria identificării şi promovării unei soluţii viabile de răspuns, trebuie articulat şi structurat în baza unei cooperări extinse, care să includă, pe lângă organismele abilitate în asigurarea securităţii internaţionale, mediul academic şi societatea civilă - un moment, spre exemplu, confirmat prin organizarea evenimentul la care participam astazi. Această opţiune este în măsură să conducă la o mai bună înţelegere a factorilor responsabili de producerea şi amplificarea riscurilor şi ameninţărilor asimetrice, fără a se concentra, de o manieră redusa, asupra efectelor negative pe care acestea din urmă le generează.

Analiza riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, cu scopul evident de a dezvolta strategii de securitate care să le adreseze răspunsuri credibile, se înscrie în demersul firesc de a concepe mecanisme cât mai eficiente de asigurare contra incertitudinii.
Republica Moldova este nevoită să ţină cont de existenţa pericolelor militare reale pentru suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială, de pe plan intern:
• prezenţa pe teritoriul republicii a trupelor străine;
• existenţa formaţiunilor militare ilegale în raioanele de est ale ţării şi pericolele militare potenţiale;
• tentative de amestec din afară în treburile interne, de destabilizare a situaţiei politice interne din stat;
• activitatea organizaţiilor separatiste, orientarea spre violarea armată a integrităţii teritoriale a republicii;
• crearea formaţiunilor militare ilegale.
• eventualitatea pretenţiilor teritoriale;
Toti acesti factori de risc sunt completati cu amenintarile de pe plan extern care pot afecat securitatea nationala a RM :
• fenomenele de instabilitate ce caracterizează trecerea de la vechea la noua ordine de securitate europeană;
• expansiunea agresivă a reţelelor şi a activităţilor terorist-extremiste, a crimei organizate transnaţionale - traficul de droguri, criminalitate economico-financiară, trafic transfrontalier ilegal de persoane, de materiale radioactive şi strategice, de armament şi muniţii;
• tentative de presiune din afară împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale, folosind acţiunile separatiste din interiorul ţării;
• fragilitatea situaţiei generale a ţării aflate în tranziţie, limitarea accesului statului la resursele vitale pentru populaţie şi economie, dependenţa economică de factori externi;
• pierderea unor pieţe tradiţionale de desfacere;

In aceste conditii, eforturile de identificare a unor solutii se materializeaza in reformele necesare si promovate la nivelul sectorului securitatii.In perioada tranzitiei, RM se confrunta cu demararea unui proces complex de reforme in domeniul sectorului securitatii, indreptat spre adoptarea unui nou cadru normativ, care e menit sa raspunda noii arhitecturi de securitate la nivel national si regional. Un indice clar in acest domeniu este elaborarea unui set de documente conceptuale, vizavi de sectorul de securitate, cum ar fi spre exemplu adoptarea recenta in acest sens a Conceptiei Securitatii Nationale a Republicii Moldova.
Este un document de o importanta majora, deoarece se incadreaza pe deplin in tentativele de modernizare a cadrului normativ al Republicii Moldova din perspectiva aderarii la standardele europene si internationale si crearea unor conditii favorabile pentru solutionarea unor probleme stringente de ordin intern si extern.
In perioada cind exercitam functia de ministru al apararii al Republicii Moldova, am participat la lucrarile Comisiei pentru elaborarea Conceptiei securitatii nationale, fapt care imi permite sa afirm ca acest document a fost elaborat luindu-se in consideratie experienta pozitiva in domeniu a mai multor state printre care mentionez tarile baltice, Ungaria, Georgia, Polonia, Macedonia, Bulgaria, Cehia, Finlanda, Austria si Suedia.
Fiind recent intr-o vizita in Austria si Germania, am avut posibilitatea sa discut cu reprezentantii unor prestigioase centre de investigatie in domeniul relatiilor internationale si securitatii nationale. Facind referinta la procesele geopolitice ce se produc in Europa de Est si Sud-Est colegii din Austria si-au expus opiniile privind perspectivele integrarii europene ale statelor din regiune pornind de la faptul ca accederea unei tari in Uniunea Europeana reprezinta un act legal complex, care implica schimbari profunde in competenta organelor de stat, in legislatia nationala si implicit in Constitutia tarii. Referindu-se la Republica Moldova colegii austrieci au facut trimitere la experienta Austriei in domeniul asigurarii securitatii nationale, bazata pe principiul neutralitatii permanente, si aderarii acestei tari la Uniunea Europeana, experienta care poate fi luata in calcul de Moldova. Experianta Austriei de asemenea poate fi un exemplu pentru tara noastra, in ce priveste statutul de neutralitate, pentru ca experienta acestei tari a imbogatit considerabil practica contemporana a institutiei neutralitatii permanente cu elemente noi, demonstrind ca fiecare tara trebuie sa-si propuna o forma proprie a neutralitatii care sa raspunda necesitatilor de ordin intern si extern ale statului si poate sa se modifice in timp.
Austria a dovedit cu prisosinta ca statutul de neutralitate permanenta nicidecum nu limiteaza cimpul de actiune a statului, inclusiv in relatiile internationale.

In concluzie doresc sa subliniez ca Conceptia Securitatii Nationale a Republicii Moldova reflecta in mod explicit evaluarea realista generala a mediului de securitate pe plan national si international in care opereaza Republica Moldova, defineste obiectivul politicii statului in domeniul securitatii nationale si liniile directoare in acest domeniu, valorile general umane si principiile ce urmeaza a fi promovate si protejate de stat si reconfirma ireversibilitatea cursului de integrare europeana a tarii.